Un gând despre abonamentul unic pentru transportul public.

Dacă un domeniu „m-a prins” cu adevărat în peripeția mea ca viceprimar al Iașului acela este cel al transportului public. Nu știu de ce dar complexitatea modelului economic al acestui serviciu public mi se pare fascinantă și provocatoare.

Provocarea vine și din faptul că e, cred, ultimul domeniu în care legislația românească nu a fost pusă în acord cu normele Europene. Nu știu dacă intenționat sau nu dar Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 (deci acum 10 ani …) al Parlamentului European și al Consiliului  privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători se bate, în multe locuri, cap în cap cu Legea 92/2007 (scoasă cu câteva luni înainte de Regulament …. întâmplător, evident …) a serviciilor de transport public local. Și astfel, probleme precum „compensație” vs „subvenție”  sau reglementarea clară a transportului metropolitan sunt lăsate în aer și la îndemâna celor care zboară bine. Cine nu, nu ….

Despre transportul metropolitan ieșean am avut recent o discuție cu Răzvan Moldoveanu la Antena1Moldova …

Mica satisfacție personală este că, în hățișul asta complicat, la RATP în 2014 s-a putut vorbi, din nou, despre profit operațional. Mă întorc astfel la subiect: Primăria vine cu ideea de a elimina abonamentele pe una sau două linii și de a introduce un singur abonament pe toate liniile la un preț foarte bun, scăzându-l de la 116  lei la  75  lei. Primul meu instinct a fost să mă întreb dacă e sustenabil. De aceea m-am îndreptat către proiectul de hotărâre să văd nota de fundamentare și mă declar dezamăgit și puțin alarmat. Și nu sunt dezamăgit de produs ci de fundamentul economic fragil pe care se așează. Produsul ar putea fi bine primit de piață, dar și liberele pensionarilor au fost ….

Știm că în Mixul de marketing al unui produs strategia de preț este o etapă extrem de importantă. Poți avea un serviciu extraordinar de bun și să ratezi strategia de preț cum la fel de bine poți avea un serviciu de calitate medie și să te salvezi prin preț. Până acum, prin varietatea de tipuri de bilete de abonamente oferite puteam vorbi despre o strategie a prețului liniei de produse  când „prețul se stabilește în scopul maximizării vânzărilor la nivelul întregului portofoliu. O astfel de optimizare este dificilă deoarece marjele de profit diferă, iar unele produse sunt vândute în pierdere, pentru a întregi linia sau pentru a mulțumi un segment de clienți„[1]

Ori ceea ce încearcă PMI acum seamănă mai degrabă a strategia prețului de penetrare, ducându-l la un nivel foarte scăzut cu scopul de a deschide rapid piețe largi, de masă. „Ori o astfel de strategie este recomandată îndeosebi în următoarele situaţii: (1) când nu există şanse de menţinere a superiorităţii produsului; (2) când există puţine bariere de intrare pe piaţă şi se manifestă o mobilitate mare a concurenţei; (3) când cererea este foarte elastică sau (4) volumul mare de producție cumulată va reduce substanțial costurile unitare.”

Mă uit la aceste situații și singurul răspuns rezonabil care-mi vine este că cineva din PMI / CTP se teme ca, după ce vor veni și cele 88 de autobuze noi CTP va avea o capacitate prea mare de producție și ar putea risca să transporte aer.

Altfel nu văd cum poate fi fundamentată decuplarea totală a politicii de preț de costuri.

Ca să nu mai spun că Ordinul nr. 272 / 2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind stabilirea, ajustarea si modificarea tarifelor pentru serviciile de transport public local de persoane vorbește despre „t(c) – …  tarifele pe care operatorul de transport/transportatorul autorizat le-ar stabili pe baze comerciale” iar la art. 3.2.3. vorbește despre formula de calcul  pentru stabilirea tarifului pentru abonamentul nominal integral general valabil pe toate liniile, aka abonamentul nostru unic 🙂

Dacă a mai rezistat vreun curios până către sfârșitul articolului, iată cum fundamenta RATP tariful biletului cu o călătorie, la finalul lui 2015 pe baze comerciale, plecând, de la  CHELTUIELI și NUMĂR DE CĂLĂTORII ESTIMATE: [2]

preturi ratp

Pentru calculul indicatorul „număr de călătorii” operatorii din transportul public local utilizează normative proprii care recomandă astfel:

  • abonament 1 linie – 60 călătorii
  • abonament 2 linii – 120 călătorii
  • abonament toate liniile 30 zile – 180 călătorii.

 

Mă aștept, pe modelul „Dangă vrea să elimine abonamentele pensionarilor” să apară un „Lui Dangă nu-i convine prețul mic la abonamente„. Dar sunt convins că cei care ați ajuns până aici cu cititul articolului meu înțelegeți că nu asta este esența mesajului.

#MSD

[1] Munteanu C.(coord.), Maxim E., Sasu C., Prutianu Ş., Zaiţ Adriana, Manolică adriana, Jijie T., Monoranu A., Marketing: principii, practici, orizonturi, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2008, pag. 159-167

[2] Anexa a pct.10 de pe Ordinea de zi a sedintei de CL a Municipiului Iasi din 29.12.2015

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *